Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu şi credincios ăn Hristos, care iubea pe Sfântul acesta şi era iubit şi el de dânsul, vrând oarecând să facă o călătorie în altă ţară, grăbindu-l treaba ce avea, s-a dus la biserica Sfântului de şi-a făcut rugăciunea după obicei şi, luându-şi ziua bună de la rude şi de la prieteni, a intrat în corabie. Iar când a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corăbierii să întoarcă şi să întindă pânzele, începând alt vânt. Deci, întru acea vreme, s-a sculat şi acest smerit om să meargă după apă şi, având toţi de lucru cu întinsul pânzelor, s-a întâmplat că s-a împiedicat şi a căzut în mare.
Şi, fiind întuneric şi vântul pornind corabia înainte, n-au putut corîbierii sî-l ajute cu nimic, ci plângeau de amara moarte a acelui om. Iar el, căzând în mare, cum era îmbrăcat, şi aflându-se acum în largul mării, a zis: "Sfinte Nicolae, ajută-mi!" Şi, strigând câtva timp acest cuvânt, o, minune!, s-a aflat omul în mijlocul casei sale, părându-i-se că este în adâncul mării. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel şi cei din casă, aprinseră lumina şi, strângându-se şi vecinii de afară, l-au văzut cu toţii stând în mijlocul casei şi strigând; şi apă de mare curgea din hainele lui. Deci, încremenind au rămas muţi de groază, iar el a zis: "O, fraţilor, ce este aceasta ce văd?" Că stiu bine că ieri, la nouă ceasuri, când mi-am luat ziua bună de la voi, de la toţi, intrând în corabie, am purces la drum, ca având vânt bun, am mers câtva timp, iar când a fost la a doua şi a treia strajă de noapte, adicp la nouă ceasuri, m-am dus pentru apă şi m-am împiedicat de corăbieri şi am căzut în mare. Şi chemam pe Sfântul Nicolae întru ajutor, iar acum nu ştiu unde mă aflu, ci spuneţi-mi voi că eu mi-am iesit din fire şi sunt uimit". Iar aceia, luând seama la cuvintele lui şi văzând şi apa mării, care curgea de pe dânsul, strigau: "Doamne, miluieste!"
Deci, dezbrăcându-se şi luându-şi alte haine, s-a dus la biserica Sfântului Nicolae. Şi acolo a petrecut cealalta parte de noapte, căzând cu lacrimi şi cu rugăciuni, la icoana Sfântului.
